După ce este produsă în ficat, ureea se contopește în sânge (concentrația din corpul uman este între 2,5 și 7,5 micromoli pe litru) și este în final excretată prin urină prin rinichi. O cantitate mică de uree este excretată prin transpirație.
Biologia folosește dioxid de carbon, apă, acid aspartic și amoniac pentru a sintetiza ureea. Calea metabolică care promovează sinteza ureei este un anabolism numit ciclu al ureei. Acest proces consumă energie, dar este necesar. Deoarece amoniacul este toxic și un metabolit comun, acesta trebuie eliminat. Când ficatul sintetizează ureea, are nevoie de N-acetilglutamat ca reglare.
Deșeurile care conțin-azot sunt toxice și sunt produse prin catabolismul proteinelor și aminoacizilor
Acțiunea amino este un proces prin care aminoacizii sunt îndepărtați. Compușii care conțin azot-produși prin acest proces sunt transformați în uree în ficat, iar partea fără-azot este transformată în zaharuri sau grăsimi etc.). Majoritatea viețuitoarelor trebuie procesate din nou. Organismele marine sunt de obicei descărcate direct în apa de mare sub formă de amoniac. Organismele terestre transformă amoniacul în uree sau acid uric și apoi îl excretă. Păsările și reptilele excretă de obicei acid uric, în timp ce alte animale (cum ar fi mamiferele) folosesc uree. Excepție fac mormolocii acvatici care excretă amoniac, dar în procesul de metamorfoză, ei excretă uree; Câinii dalmați excretă în principal acid uric, nu uree, deoarece gena pentru o enzimă de conversie în ciclul ureei este ruptă.
Mamiferele produc uree ca o reacție ciclică în ficat. Acest ciclu a fost propus pentru prima dată în 1932, iar punctul de plecare al reacției a fost descompunerea amoniacului. După ce s-a clarificat rolul citrulinei și acidului argininosuccinic în anii 1940, a fost pe deplin înțeles. În acest ciclu, grupările amino din amoniac și acid L-aspartic sunt convertite în uree, iar intermediarii sunt L-ornitină, citrulină, L{-arginina-acidul succinic și L-arginina.
Ciclul ureei este calea principală prin care mamiferele și amfibienii excretă deșeurile metabolice azotate. Dar același lucru este valabil și pentru alte organisme, cum ar fi păsările, nevertebratele, insectele, plantele, drojdiile, ciupercile și microorganismele.
Ureea este practic un deșeu pentru biologie, dar încă are valoare pozitivă. De exemplu, ureea din tubii renali este introdusă în cortexul renal pentru a-și crește concentrația osmotică și pentru a promova pătrunderea apei din tubii renali înapoi în organism pentru reutilizare.
